Otello de Giuseppe Verdi

Tragedia lui Othello de William Shakespeare îl inspiră pe Giuseppe Verdi să creeze opera simfonică Otello. O poveste de iubire ruinată de cea mai periculoasă boală pentru amorezi – gelozia.

Sub conducerea lui Horváth József (dirijor) și Corneliu Felecan (dirijor cor) a avut loc la Opera Națională din Cluj Napoca spectacolul interpretat în limbă italiană , ’’Otello’’.

În rolul lui Otello, tenor a fost Marius Vlad Budoiu; soția lui Otello, Desdemona a fost interpretată de soprana Irina Săndulescu Bălan, ca bariton în rolul lui Jago a fost Oleg Ionese, ca și tenori în rolul lui Cassio – Sorin Lupu, Roderigo – Florin Pop, iar ca și soție a lui Jago mezzosoprana Liliana Neciu.

Este o tragedie în patru acte cu pauză între ele, durata totală a spectacolului fiind de aproximativ trei ore și 15 minute.

Prima impresie de cum am intrat în sală a fost aceea de agitație, fiecare se grăbea să își găsească locul. Ceea ce m-a surprins plăcut a fost să văd multitudinea de generații venite la operă: de la copii însoțiți de păriniti, la elevi de liceu, studenți, oameni mari adică cei care sunt mereu ocupați, dar nu într-atât încât să uite de ceea ce e frumos în viață, și nu în ultimul rând generaţia de aur liniștită și zâmbăreață la toată acea agitație.

Aplauze și spectacolul începe. La fiecare act, decorul a fost schimbat fiind tot mai surprinzător, costumele au fost și ele foarte elaborate, mișcare scenica interesantă și o credibilitate aparte realizată de către Marius Vlad Budoiu în rolul lui Otello. Responsabil pentru regia artistică a fost Mihai Maniutiu, ca asistent de regie artistică Dan Lupea, iar scenograf Valentin Codoiu.

Pentru a înțelege mai bine ceea ce se petrece pe scenă recomand în prealabil lecturarea piesei de teatru a lui Shakespeare Othello, spectacolul fiind desfășurat în limba italiană fiind mai greu de urmărit chiar și cu subtitrare pentru cei care nu cunosc acțiunea.

Soprana Irina Săndulescu Bălan a resuit să stârnească niște emoții foarte puternice mai ales în scena de dinaintea morții Desdemonei, când a interpretat Ave Maria. Defapt, pe tot parcursul spectacolului dacă știi să îl asculți și reușești să te transpui în locul personajelor măcar un pic, o să fii răscolit de niște sentimente care cu greu aş putea să le descriu. În câteva cuvinte, acestea ar fi: pasiune, egoism, devotament, gelozie, obsesie, o dorinţă de a face rău.

Urmărind acest spectacol am reuşit să înțeleg mai bine opera lui Verdi, intensitatea nebuniei lui Otello, răutatea lui Jago, inocența și sacrificiul Desdemonei fiecare fiind aproape perfect surprinsă de către maestru, muzica lui fiind în armonie cu aceste senzaţii, sentimente, emoţii.

La final, și aici sunt foarte subiectivă aplauzele nu mi s-au părut suficiente chiar dacă sala era în picioare.