Habemus…

A trecut aproape o lună de când zice lumea că aude cucuveaua la Palatul Cotroceni, dar nu s-a dat nici un anunț cu chenar negru pe prima pagină a ziarelor și degeaba stă lumea în frig și privește spre hornurile președenției, că nimic nu s-a schimbat.

La Vatican când trebuie ales un nou Papă lumea stă și privește către hornurile palatului și când iese fum alb, toți izbucnesc în urale și strigă habemus Papa, adica avem un nou papă. Ce sa-i faci n-avem noi norocul ăsta.

Fără nici un fum, în zilele în care pe coșurile caselor românilor acoperite de zăpadă nu mai ieșea nimic, într-o luni de dimineață, pe când cei care mai au servici măreau PIB-ul iar ceilalți îl furau, România a fost cuprinsă de un cod portocaliu care a luat prin surprindere până și pe nea Mitică Dragomir care știe dinainte rezultatele de la meciurile din campionatul de fotbal: al naibii dom’ Mitică, da de data asta n-a nimerit-o.

Domnul Boc și-a anunțat colegii, a bătut a jale pe jilţul de premier, a dat mâna cu toţi miniștrii și a anunţat demisia întregului cabinet. Fiind foarte mic în toate, până la amiază lumea l-a uitat. Ce bine de el! Era foarte triumfător și se retrăgea după ani de sacrificiu, dar nu a lui, ci a poporului. Miniștrii încercau să-și ascundă jalea și se gândeau că oricum le trebuia și lor un timp de odihnă ca să-și numere banii din băncile din țările calde unde se vor duce, bieții ostracizaţi. Unii mai greu de urnit, nu se dau dusului nici la anticipate, că nu degeaba au trădat ei partide și electorat.

Votul de investitură a noului guvern a semănat foarte bine cu seriile de lovituri de la 11 metri în care PDL-iștii au reușit marea performanţă să se voteze pe ei însuși, iar omul cu broasca în gât, Ioan Oltean, a stat la câțiva centimetri de urne ca nu cumva să tragă vreunul pe lângă poartă sau, mai rău, în propria poartă.

Acum că Radio Erevan nu mai este, stau și mă întreb de fapt ce avem? Vechiul guvern a plecat pentru că asemenea geniilor n-a fost înţeles, iar ăsta nou a depus şi el jurământ în fața lui Zeus și a venit în faţa ţării confirmând vorba românilor: copiii șefilor noştri vor fi şefii copiilor noştri.

Dar vine ea primăvara!