Orașul Cluj-Napoca

Învață!

Implică-te! Cluj în imagini

Dezvoltarea amplă şi profundă

Data publicării
Autor
Alexandru Ifrim

La încheierea celui de-al patrulea mandat de rector al Universităţii Babeş-Bolyai sunt multe de spus, dar, totuşi, puţine.

Între timp, s-au publicat articole şi volume în străinătate şi în ţară (amintesc aici doar Andrei Marga, Profilul şi reforma Universităţii clujene, Presa Universitară Clujeană, 2011; Andrei Marga, După cincisprezece ani. Fifiteen Years After (1993-2004 şi 2008-2012), Presa Universitară Clujeană, 2011), încât faptele, însumate, sunt la îndemâna oricărui interesat. La orice comparaţie, pe indicatorii precişi, se poate spune, fără putinţă de tăgadă, că s-a produs dezvoltarea cea mai amplă şi mai profundă de până azi în istoria clujeană. Facultăţile, specializările, catedrele, colegiile (extensiunile) conferă astăzi Universităţii clujene comprehensivitatea maximă la Carpaţi. S-au atins cele mai grăitoare dimensiuni ale instituţiei. Toţi indicatorii de dezvoltare sunt perceptibili şi orice om de bună credinţă îi poate constata.

Dezvoltarea s-a făcut în 1993-2012, mai cu seamă pe baza deciziilor, iniţiativelor şi eforturilor proprii ale comunităţii Universităţii Babeş-Bolyai, uneori în pofida guvernelor diletante care s-au aflat la putere. Cei care au pus umărul la această dezvoltare – ca prorectori, decani, cancelari, prodecani, directori, prefecţi ai studenţilor – îşi regăsesc numele în analele instituţiei (vezi şi Andrei Marga, După cincisprezece ani. Fifiteen Years After (1993-2004 şi 2008-2012), Presa Universitară Clujeană, 2011), pe bună dreptate. S-au aplicat regulile de autonomie universitară avansată (astăzi denumită „guvernanţă”), care a asigurat spaţiu de decizie şi răspunderea aferentă, inclusiv financiară, fiecărei catedre, facultăţi, linii de studii, extensiuni (colegii). Evoluţia fiecărei unităţi a fost în mâinile celor care au compus-o.

Legalitatea a fost respectată strict, încât administraţia Universităţii Babeş-Bolyai nu a fost nici un moment obiectul vreunei acuzaţii întemeiate. Orice control a dat rezultate pozitive. Exerciţiul financiar a fost corect şi nimeni nu a putut să reclame, în cunoştinţă de cauză şi precis, vreo neregulă.

Orice membru al comunităţii academice a putut să se exprime cum doreşte, iar punctul său de vedere a fost considerat. Nu s-a înregistrat vreo reclamaţie privind limitări, în această privinţă. Toate deciziile s-au luat, în acord cu legislaţia, în organismele de conducere (colegiu, consiliul de administraţie, Senat). Nu a existat decizie fără aprobarea acestora. Orice hotărâre a fost publicată în prealabil, în scris, ca proiect, încât s-a votat în cunoştinţă de cauză.

Perioada considerată a fost una de intensă inovaţie instituţională (vezi Anca Kiss, Eunicia Maria Trif, ed., Anii inovaţiei instituţionale, Presa Universitară Clujeană, 2011). S-a înfăptuit reforma de tranziţie, pentru ca, apoi, Universitatea să fie angajată în reforma de compatibilizare şi să se încerce deschiderea reformei de înfruntare a globalizării.

Perioada menţionată a fost perioada celei mai puternice dezvoltări a infrastructurii Universităţii Babeş-Bolyai (vezi Anca Kiss, Eunicia Maria Trif, ed., Anii inovaţiei instituţionale, Presa Universitară Clujeană, 2011; Viorica Bârsan, coord., Infrastructura Universităţii Babeş-Bolyai 2012, 2012). Instituţia are acum echiparea – inclusiv a laboratoarelor – care o face efectiv competitivă internaţional.

Veniturile personalului au crescut continuu (până la greşita tăiere de salarii, de către guvern, din 2010), în funcţie de atragerea de studenţi şi de cercetarea ştiinţifică din catedre şi facultăţi. S-a atins cel mai ridicat nivel al veniturilor din perioada postbelică. Angajaţii au fost încurajaţi şi susţinuţi să obţină venituri pe căi legale şi pe bază de realizări efective, la distanţă de fraudările ce s-au petrecut în societate. Fiecare persoană a avut la dispoziţie cadrul care i-a permis să obţină venituri conform meritelor. Fiecare şi-a putut concretiza iniţiativele şi priceperea. Transparenţa, preocuparea administrativă şi deschiderea spre iniţiative au caracterizat – aşa cum remarcă evaluările internaţionale – instituţia în perioada menţionată (vezi Roxana Maria Gâz, Anca Kiss, Eunicia Maria Trif, ed., Evaluări ale acţiunii Universităţii Babeş-Bolyai (1993-2012), Presa Universitară Clujeană, 2012). Nu a fost vreo iniţiativă pozitivă respinsă.

În 1995, Universitatea Babeş-Bolyai a trecut, prin noua Cartă, în organizarea multiculturală, cu bază plurilinguală. Românii, maghiarii, germanii, evreii, alte comunităţi şi culturi, au ajuns la reprezentare optimă în cea mai importantă universitate din Transilvania, în condiţii de autonomie. Universitatea Babeş-Bolyai a fost recunoscută drept universitatea europeană cu cea mai complexă structură teologică şi ca exponentă concludentă noii interacţiuni a cunoaşterii şi valorilor în condiţiile modernităţii.

În administraţia şi conducerea Universităţii Babeş-Bolyai, în perioada 1993-2012, s-a aplicat o viziune coerentă şi o concepţie modernă, care a fructificat tradiţia universitară clujeană în termenii actualităţii din Europa şi SUA. Rectorul şi ceilalţi colegi au examinat şi au conceptualizat situaţia şi nevoile de modernizare şi au fost recunoscuţi internaţional în acest efort (vezi, între altele, Andrei Marga, University Reform Today, Presa Universitară Clujeană, 2005; Andrei Marga, Challenges, Values and Vision. The University of the 21st Century, Cluj University Press, 2011). Prima conferinţă continentală a universităţilor în Europa Răsăriteană a avut loc la Universitatea Babeş-Bolyai (în 2003), organismele universitare europene s-au reunit, în premieră, aici. Cele mai înalte vizite din istoria clujeană a secolului XX au avut loc aici. Sunt doar câteva dintre indiciile recunoaşterii Universităţii Babeş-Bolyai în lume.

În 2009, România a intrat în cea mai gravă criză a istoriei ei moderne – o criză mai cu seamă indigenă, ca origine, o criză multiplă: financiară, socială, de calificare a decidenţilor …, de idei, de motivaţie. S-a accentuat o confuzie endemică a valorilor, care se simte deja în universităţi. Clamează, de pildă, respectarea regulilor unii dintre cei care au abuzat de democraţie, unii dintre cei pătaţi se aşează în „fruntea” luptei cu corupţia, pretind acurateţe persoane care au încălcat reguli, vorbesc de cercetare ştiinţifică unii dintre cei care o înţeleg anevoios. Şi această nouă ediţie a confuziei valorilor din România va trece, însă, ca şi altele asemenea, din trecut, iar valoarea profesională şi civică a profesorului se va restabili, cu siguranţă, spre binele instituţiei.

Cred că, în continuare, trebuie să ne stea în memorie ceea ce istoricii (vezi Lucian Boia, Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 şi 1050, Humanitas, 2011) ne-au spus despre erorile tropismului spre adaptare al universitarilor români şi, mai ales, ceea ce Seton-Watson a afirmat, în Eastern Europe between the wars, 1918-1941 (1945): „Toate trăsăturile menţionate… – mizeria ţăranilor, brutalitatea birocratică, educaţie falsă şi o clasă privilegiată căreia îi lipseşte orice simţ al responsabilităţii sociale, ai cărei cei mai brilianţi membri au fost gata să-şi trădeze de la o zi la alta principiile în schimbul the spoils of office and the royal smile – au existat în România în grad proeminent. Democraţia nu poate înflori în astfel de atmosferă… Procesul decăderii a mers în România mai departe decât în alte ţări ale Europei răsăritene”. Stăm astăzi altfel?

În toţi anii, din 1993 până în 2012, rectoratul Universităţii Babeş-Bolyai a fost o voce clară, argumentativă şi respectată înăuntrul instituţiei şi în afara ei, în ţară şi în străinătate. „Răul prevalează atunci când oamenii pregătiţi nu fac nimic” – spune un proverb englez. Ne-am asumat să spunem lucrurilor pe nume, să promovăm instituţia, să sprijinim forţele reformelor chibzuite şi ale modernizării din societate şi să dezaprobăm frauda, abuzul, impostura, incompetenţa, nedreptatea ce s-au răspândit în jur (cel mai recent în Nicolae Păun, Eunicia Maria Trif, ed., O lege eronată, Presa Universitară Clujeană, 2011). Rămâne mereu o datorie a intelectualilor demni de nume să intervină în dezbaterea publică. Rămâne mereu o caracteristică a intelectualului care se respectă demnitatea şi simţul onoarei, în pofida tentaţiei şi presiunilor la fraudare şi descurcare, la oportunism şi supuşenie. Uneori mărimea forţelor destructive din societatea noastră pare să covârşească demnitatea şi onoarea. Ne-am păstrat şi ne păstrăm încrederea că, până la urmă, adevărul şi valorile simple ale vieţii (cultivarea onestităţii, bunul simţ, orgoliul performanţei reale, empatia etc.) se impun şi am acţionat inflexibil în sensul lor. Faptele oricui şi deciziile noastre, în consecinţă, ca administraţie, sunt consemnate în documente (între care Buletinul Informativ publicat din 1993 până în 2012), încât pot fi oricând examinate şi verificate. Unii – puţini, desigur, care au fost opriţi să comită abuzuri, să-şi favorizeze apropiaţii, să folosească necuvenit textele altora, sau a căror impostură a fost semnalată – reacţionează acum în fel şi chip. Ne păstrăm convingerea că, în cele din urmă, faptele nu pot fi ascunse şi că fiecare va fi adus până la urmă la raţiune de forţa adevărului.

Închei exprimând gratitudine Facultăţii de Istorie şi Filosofie, de unde au luat startul mandatele amintite (la care s-a adăugat mandatul lui Nicolae Bocşan), aşadar, la origine, cinci mandate de rector. Le mulţumesc din toată inima colegilor care m-au însoţit pe această rută, personalului administrativ, întregii comunităţi a Universităţii Babeş-Bolyai!

Opiniile exprimate în acest articol nu reprezintă neapărat poziția Orașul Cluj-Napoca.
Echipa noastră nu își asumă responsabilitatea, explicită sau implicită, asupra eventualelor prejudicii.

Lasă un comentariu

Foloseşte cu încredere: <a href="" title=""></a> <strong></strong> <em></em> <blockquote></blockquote>

Încercăm să avem o politică liberală vizavi de comentarii.
Te rugăm să menții o atmosferă pozitivă și constructivă în mesajele tale sau riști să ai accesul blocat.