Orașul Cluj-Napoca

Ascultă!

Implică-te! Cluj în imagini

Răspunsurile la întrebările presei

Data publicării
Autor
Alexandru Ifrim

Demisia Premierului Emil Boc?

Andrei Marga: Ne amintim scena în care Octavian Paler, cu anvergura sa culturală neobişnuită, se arăta îngrozit că într-o bună zi Băsescu l-ar numi pe acesta la guvern. Să ne amintim ce scria „The Economist” în toamna lui 2008 – anume că România va suferi mai mult în criza care vine datorită „incompetenţei” decidenţilor – şi acum trei săptămâni: este vorba de un premier „docil”, încât protestele cetăţenilor ţării se explică. Să rezumăm, însă. Economic, România a scăzut substanţial în 2009-2012 (dispariţia a sute de mii de locuri de muncă, scăderea masivă a PIB, prăbuşirea investiţiilor, diminuarea gravă a intrării de capital extern, reducerea veniturilor reale etc.) şi a intrat într-un declin durabil. Instituţiile ţării s-au politizat în manieră primitivă şi au fost scoase din funcţiunea firească. Democraţia s-a desfigurat (prin reglementări gen „alegere din primul tur”, „alegeri comasate”, „vot prin corespondenţă”, reconfigurarea colegiilor electorale etc.), iar România risca limpede în ultimele luni să devină un caz al Europei. S-a adoptat un morman de prostii, botezate pompos „legi” (salarizare, pensii, codul muncii, educaţie etc.), care împovărează deja această ţară şi vor fi abrogate de primul guvern responsabil. Să notăm că a fost vorba de un premier pe care nicio ţară nu l-a invitat în vizită. Peste toate, România protestelor de astăzi a izbutit înlăturarea – cum ne spun istoricii – celui mai incompetent guvern al istoriei moderne a ţării. S-a dovedit, încă o dată, că mediocritatea profesională (atestată şi de respingerea de către curtea constituţională a numeroase proiecte de legi) şi docilitatea nu sunt soluţii şi, până la urmă, se demască. Doar că cetăţenii sunt cei care plătesc – cum spunea Thomas Mann – costurile ridicate ale aducerii la putere a celor mai slab pregătiţi şi mai corupţi. Iar românii de astăzi plătesc din greu astfel de costuri.

Numirea şefului SIE, Mihai Răzvan Ungureanu, ca premier desemnat?

Am fost în două guverne cu premierul desemnat. Mă tem că s-a lăsat prea uşor manevrat de un preşedinte lipsit de busolă. Pe de-o parte, Mihai Răzvan Ungureanu nu trebuia să accepte intrarea în viaţa politică decât pe calea alegerilor. Aşa se procedează în democraţiile care se respectă. Când conduci un serviciu secret, reintri în viaţa politică prin alegeri. În plus, el trebuia să îşi facă singur cabinetul, nu să se lase în seama listelor de partid. Cu persoanele care i-au fost impuse, nu poate face mare lucru. În sfârşit, Mihai Răzvan Ungureanu ar trebui să accepte un mandat pentru organizarea de alegeri anticipate. Atât. Pe de altă parte, se pun întrebări grave: nu ar fi cazul ca România să îşi folosească specialiştii reali (notăm că nici un economist, nici un jurist, nici un politolog, sociolog sau pedagog cu format nu este nici în acest guvern!)? Nu ar fi cazul ca valoarea persoanelor să prevaleze?

Eventuala numire a lui Cătălin Baba ca ministru al Educaţiei şi posibilele consecinţe ale acestei numiri asupra învăţământului universitar clujean?

Îmi sunt atribuite – pentru că au lucrat cu mine, cândva – multe persoane. Într-adevăr, dintre cei care au fost în preajma mea unii s-au ridicat la demnităţi, în România şi în alte ţări (S.U.A., Ungaria etc.). Unii sunt înalţi funcţionari internaţionali. Sunt mândru de evoluţia multora. În volumul pe care l-am publicat recent, România actuală. Diagnoză (Eikon, Cluj, 2011), am răspuns la întrebarea precisă privind evoluţia unor persoane care au fost la un moment dat în apropierea mea în felul următor: „L-am sprijinit pe fiecare, încât, devreme, unii au devenit lectori, profesori şi conferenţiari, fără a mai lua în seamă vechimea. Pe unii nu i-am reţinut, însă, în jurul meu, căci aceştia fie trecuseră la alcool, fie plagiau, fie săvârşeau abuzuri, fie comercializau educaţia, fie toate la un loc” (p. 221). Persoana la care vă referiţi a fost consilier la minister, propus de ţărăniştii clujeni de atunci (1997). La încheierea mandatului meu, în 2001, i-am recomandat să se pună pe lecturi (după ce publicase două volume de documente ale „reformei Marga”, cum îi place lui Băsescu să spună). Nu a făcut lecturi susţinute, iar faptul se observă în ceea ce a publicat. A intrat repede într-un grup care l-a dat, între alţii, pe primarul arestat al Clujului. O pregătire profesională slabă face omul instrumentabil. Este vorba aici de fapte consemnate în documente, nu de interpretări polemice.

Desigur că plecarea de la minister a unuia despre care toţi cetăţenii ştiau că nu are legătură cu domeniul (care nu a prezentat nici măcar diploma de bacalaureat) a fost o uşurare. Cu persoana la care vă referiţi în întrebare nu se va petrece decât continuarea stagnării educaţiei din România în forme depăşite, care vor degrada viitorul ţării.

Un ministeriat începe cu un mănunchi de obiective. O reformă începe cu un program. Nu există nici unul nici altul. Mai grav este faptul că nu există nici cultura instituţională şi capacitatea corespunzătoare la minister. Alaltăieri am fost în Germania, ca expert invitat pentru a propune măsuri de mărire a competitivităţii universităţilor. Nu de mult am fost în S.U.A., în China, la Vatican. Ştiu cât de mult este de schimbat în universităţi, într-un context nou. La noi, în educaţie şi în alte domenii, se operează nu pe coordonatele 1997-2001, ci pe coordonate vizibil anacronice, cu idei de mult consumate. Vor trece unu-doi ani şi se va vedea cu ochiul liber că şi acest ministeriat a fost un eşec, cu moştenirea lui Funeriu şi legea lui, din care se revendică, cu tot.

La Universitatea Babeş-Bolyai numirea nu are impact decât într-un sens: mulţi dintre cei care ridică vocea acum şi clamează „egalitatea” (şi care, aşa cum se poate observa pe acte, fie au dus acasă programe sau au încercat să ducă în familie aparatură, dar au fost opriţi, fie au comis abuzuri în concursuri, fie au fraudat programe, fie nu au ajuns în funcţiile pe care le-au dorit etc.) se vor simţi încurajaţi. Oportunismul carpatic îşi va spune din nou cuvântul. Lipsa de cultură serioasă, confuziile culturale care se văd cu ochiul liber (se confundă, de pildă, universitatea cu o alianţă civică, contribuţia ştiinţifică cu publicarea de articole, informaţia de mult consacrată cu cultura instituţională, opinii neinformate cu libertatea de gândire, exprimarea civică cu politizarea) îi vor uni. Nu cred că va dura mult. Oricum, problemele României sunt altele, extrem de profunde, încât nu se rezolvă cu paleativul unor astfel de desemnări. Nicidecum.

Opiniile exprimate în acest articol nu reprezintă neapărat poziția Orașul Cluj-Napoca.
Echipa noastră nu își asumă responsabilitatea, explicită sau implicită, asupra eventualelor prejudicii.

Lasă un comentariu

Foloseşte cu încredere: <a href="" title=""></a> <strong></strong> <em></em> <blockquote></blockquote>

Încercăm să avem o politică liberală vizavi de comentarii.
Te rugăm să menții o atmosferă pozitivă și constructivă în mesajele tale sau riști să ai accesul blocat.