O seară experimentală în La Gazette

Ieri seară a avut loc în La Gazette un eveniment ce se anunţa a fi foarte interesant, şi anume un concert/performance Collapsing Opposites şi The White Funz, organizat de Torso Booking. După ce am rătăcit o vreme până să găsesc localul, am ajuns la puţin după ora 21:00. În niciun caz nu mă aşteptam să găsesc mulţi oameni pe acolo, însă am dat de o privelişte cu adevărat dezolantă: înafară de membrii trupei şi cei din organizare, mai erau doar 3-4 oameni la bar.

Mi-am zis că restul lumii a fost mai inspirată şi ca să evite să aştepte prea mult, va apărea până la 22:00, dar după o oră situaţia nu s-a prea îmbunătăţit . La momentul respectiv parcă mi-era şi mie ruşine faţă de membrii trupelor, ajunşi în Cluj practic din celălalt capăt al lumii, doar ca să se plimbe cu o bere în mână dintr-o parte într-alta a barului. Pe atunci încă îmi venea să îi cert pe toţi clujenii care au fost prea leneşi şi lipsiţi de curiozitate ca să îşi petreacă 10 minute pe myspace sau pe youtube pentru a vedea despre ce e vorba. Asta pentru că doar 10 minute, uneori nici atât, despart o trupă de care n-ai auzit niciodată de o trupă cunoscută. Deja nu mai putem da vina pe promovare pentru nereuşita unui concert, pentru că oamenii care merg de obicei la concerte nu au nevoie de postere la fiecare colţ de stradă sau de reclame la radio pentru a afla de un eveniment. Chiar şi aşa, concertul de aseară a avut parte de un poster foarte atractiv, genul de poster care îţi atrage privirea şi te opreşte din cel mai concentrat mers. A fost puţin îngrijorătoare lipsa de pupile şi privirea de zombie a animalelor din imagine, însă eu cred că şi-au făcut treaba.
Mai târziu am început să mă gândesc că poate fix pentru că lumea şi-a folosit cele 10 minute, au hotărât să stea acasă, dar am să ajung şi acolo.

Într-un final s-au strâns în jur de 20 de oameni şi la ora 23:00 concertul a început cu cei de la The White Funz. Aceştia sunt o trupă din Regatul Unit, destul de greu de încadrat în vreun gen muzical, cu un sound experimental ce se apropie de indie sau folk. În această seară, experimental a însemnat trei „oameni mari” cu jucărioarele lor, iar rezultatul a fost unul cât se poate de plăcut. Astfel, pe lângă chitară şi ukulele, s-au jucat cu instrumente neconvenţionale, pe care le-au îmbinat cu mare creativitate, cu genul de voce caldă şi „scârţâită” care îmi place mie. Spre sfârşit, ne-au mărturisit că ei de fapt sunt obişnuiţi să cânte doar în propriile dormitoare, iar toate microfoanele şi amplificatoarele sunt puţin intimidante, aşa că şi-au scos toate instrumentele din priză şi pentru bis au venit printre noi, s-au aşezat pe podea şi ne-au oferit o ultimă piesă.
Atmosfera a fost una intimă, de concert ca între prieteni, fără pretenţii şi fără ca noi să strâmbăm din nas la micile gafe sau probleme tehnice.

După câteva minute, a apărut pe scenă şi Ryan McCormick, Collapsing Opposites (Vancouver, Canada) fiind seara trecută “a one-man band”. Cei de la The White Funz îl lăudaseră destul de mult, aşa că deja aveam aşteptări la care trebuia să se ridice. Din păcate, a avut mare ghinion cu problemele tehnice, şi anume cu microfoniile care au întrerupt aproape fiecare piesă. Tocmai din acest motiv, Ryan a părut demoralizat, şi pe alocuri, chiar panicat, astfel că recitalul său a avut mult de suferit. A început cu Non Profit Volunteer Band, o piesă care descrie perfect activitatea unor astfel de trupe: fără bani, fără pretenţii, cântând prin baruri şi văzând pe această cale lumea. Ceea ce nu mi-a plăcut mie absolut deloc a fost că încerca să compenseze lipsa unei trupe complete folosindu-se de negative, sau înregistrând 2-3 acorduri şi punându-le într-un loop. Mult mai simplu ar fi fost să urmeze exemplul celor de dinainte, să renunţe la amplificare, şi să se folosească doar de propria chitară şi de voce. Deşi publicul a fost pe cât se poate de înţelegător şi l-a susţinut de fiecare dată cu aplauze, concertul său s-a terminat destul de brusc, lăsând pe toată lumea cu un gust amar.

Dacă The White Funz au fost o surpriză chiar plăcută, Collapsing Opposites, o “trupă” ce se presupune că avea multe turnee şi experienţă la activ, m-a făcut doar să fiu recunoscătoare şi să apreciez mult mai mult toate formaţiile talentate pe care am avut sau voi avea ocazia să le văd.