Laura BÂLC: „Mereu am simțit fotografia ca fiind o parte din sufletul meu”
- Data publicării
- Categoria
- Interviuri
- Comentarii
- 7
- Trackbacks
- 0
Cu Laura BÂLC m-am intersectat prima dată acum doi ani la Zilele Humorului. Apoi i-am descoperit contul de Flickr şi m-am îndrăgostit de viziunile pe care le are asupra oamenilor, peisajelor și lucrurilor care o înconjoară.
- Am să-i las pe alții să vorbească despre mine – eu voi spune doar că sunt o femeie, o femeie care își hrănește sufletul cu ce-i place și ce-i face bine.
- Fotografia am redescoperit-o undeva în 2006. Am fost mereu fascinată de arta fotografică încă de mic copil, când mereu furam camera tatălui meu să fac și eu poze. Mereu am simțit fotografia ca fiind o parte din sufletul meu.
- Cea mai fascinantă și vie amintirie cu tatăl meu este ziua în care mi-a dat voie să intru în camera obscură, să văd minunea developării.
- Încerc să nu ma plafonez și să abordez cât mai multe stiluri. În fotografie trebuie sa fii capabil să abordezi diferite stiluri. Evident că o amprentă personală exista în tot ceea ce facem.
- Încerc pe cât posibil să arăt oamenilor cum văd eu lumea. Lumea mea.
- În viziunea mea, lumea-i plină de culoare, zâmbete, dragoste, lacrimi, oameni… E o lume și o viață frumoasă așa cum și este de fapt.
- Ca fotograf amator îmi place să surprind tot ce-mi trezește o emoție, tot ce mă face să vreau să capturez un moment pentru eternitate. Poate fi un apus de soare, un zâmbet de copil, o lacrimă în ochii unei mame, un sărut de tânără domnișoară, o dimineață înnourată…
- Emoțiile din fotografii variază în intensitate și depind de personalitatea subiectului – de el depinde dacă vor fi mai mult sau mai puțin vizibile. Câteodată e destul doar să fii omul potrivit la locul potrivit, uneori însă e nevoie să te amesteci printre subiectele tale, să simți, să vezi, să stai la pândă…
- Culoarea reprezintă dovada prezenței luminii, fără de care nu am exista nici măcar noi ca ființe. Reprezintă viața din fotografie, motivul de bucurie pentru ochi și al bătăilor accelerate ale inimii pline de emoție și plăcere.
- Femeia nu a arătat niciodată mai bine și mai naturală ca și acum – e plină de încredere, pasiuni, plăceri, senzuală, dezinvoltă, îndrăgostită. Femeia e frumusețe!
- Fără lumină este totul mort. Fără model e fără sclipire. Fără cameră nu ar fi fotografia. Fără locație nu ar fi parfum. Fără echipă nu ar fi distracție.
- Photoshop-ul este o unealtă și fiecare o folosește după bunul plac. Uneori o fotografie poate fi doar baza pentru cea ce urmează în Photoshop, așa cum uneori nu este nevoie decât de câteva ajustări minore.
- Fotografia pe film are un parfum special. Fără fotografia pe film am fi goi – este ca și cum ne-ar lipsi un Bach, un Rembrandt sau un Eminescu. Cum ar fi lumea fără ei?
- Aș avea o listă lungă și colorată cu oameni frumoși și dragi sufletului meu pe care mi-aș dori să-i fotografiez. Tatăl meu ar fi primul pe listă și știu că ne vom revedea într-o zi…
- Îmi plac la nebunie Patrick Demarchelier, Annie Leibovitz și Sorin Onișor.
- Trăim în secolul vitezei… (hmmm, oare tot în secolul vitezei suntem?) deci, trebuie să ne promovăm prin orice mijloace pentru a nu rămâne captivi într-o lume idealistă. Repet, doar trăim în secolul vitezei, al businessului, al marketingului și al promovării.
- Cel mai important moment din cariera mea de fotograf a fost atunci când mi s-a spus primul Mulțumesc.
De asemenea, Laura BÂLC e de găsit şi pe Facebook sau Twitter.
Interviu de ArTiStul.
Frumos spus, dar fără consistenţă. Sunt înţeleg nişte idei care-i trec doamnei (domnişoarei?) Bâlc prin cap şi care le-a enumerat aici? Este un interviu? Este o relatare, o poveste? Nu pricep.
Este un interviu. Apare acum categoria sus.
citind aceste randuri am avut placuta senzatie de crestere a pulsului „pana la 182” inainte sa ajung la „Mulțumesc”,asa ca o sa inchei si eu la fe…Mulțumesc pt ca existi,pt ca esti aici,pt rasul cu zgomot si pt parfum…
Apăi dacă este interviu, unde sunt întrebările? Practic aşa, apare ca şi cum ar fi gândurile cuiva scrise pe o hârtie şi apoi postate aici, fără nicio legătura. Un interviu trebuie să conţină şi întrebarea, astfel ca cititorul nu va trebui să intuiască ce-i acolo şi care-i treaba.
Eu zic că nu este prea târziu pentru o mică modificare a interviului, astfel încât acesta sa apară complet, cu tot cu întrebări. În fond, ce este un interviu dacă acesta nu conţine întrebări? Nici măcar un monolog nu s-ar putea numi.
Felicitări oricum pentru iniţiativă şi pentru efortul depus cât şi pentru întreaga activitate.
hulubei, ai dreptate, e un interviu deosebit
cred că după ce citești textul și îl înțelegi, descoperi că întrebările sunt, de fapt, în răspunsuri
lady lara is the best
Lady Lara is amazing:*