Grimus @ Janis La Stuf

Cu toţii aţi auzit probabil de deschiderea noului Janis La Stuf în locul răposatului Fire şi de ambiţia lor de a găzdui câte un concert în fiecare zi de joi, astfel că printre primele trupe invitate a fost Grimus.

Fostul Fire n-a fost niciodată un loc potrivit pentru concerte, dar curioasă fiind să văd noul Stuf, şi mai ales fiindu-mi dor de un concert Grimus, am ajuns acolo la ora 22:00, ora trecută pe afiş. Da, ştiu, întotdeauna puţin paranoică. Noul Janis la Stuf mi-a părut surprinzător de spaţios şi cel mai important, mai aerisit, cu un sistem de ventilaţie pus la punct. Pe scena micuţă erau puse scaune, aşa că am avut la dispoziţie o oră şi jumătate să sper la un concert acustic.

Cu câteva minute înainte de a începe concertul, în faţa scenei s-au plasat doi tipi bine făcuţi, nu cumva să aibă vreo izbucnire violentă domnişoarele firave din primele rânduri. Probabil că a sta încruntaţi o oră şi ceva intră şi asta în atribuţiile slujbei. Oricum, nu mi-a fost dat să îi analizez prea mult timp, pentru că sala de concerte s-a umplut foarte repede, aşa de mult încât abia dacă aveam loc să respirăm. Le mulţumesc pe această cale cercetătorilor temerari, care nu au contenit să forţeze limitele fizicii şi să încerce să creeze spaţiu acolo unde ne resemnasem cu toţii că nu este posibil. Ştiu că sună urât, dar se vedea pe feţele mult prea multor oameni că nu aveau ce căuta acolo şi nici ei nu ştiau de ce veniseră.

Da, un concert rock implică stat ca sardinele în faţa scenei, călcat în picioare şi câte un cot accidental, însă ieri au fost mult prea mulţi complet lipsiţi de bun simţ şi de respect faţă de cei de lângă ei. Un alt personaj care merită mulţumiri, este domnişoara care s-a cocoţat pe spatele unui prieten de-al ei, şi pentru echilibru probabil, şi-a fixat pantoful în spatele meu, ridicându-mi din când în când tricoul. Chiar mi-a prins bine şi trasul de păr ocazional, de fiecare dată când aplauda. Probabil mă plâng prea mult, dar a fost destul de greu să mă detaşez de toate aceste lucruri şi să încerc să mă bucur de concert.

Să nu mă înţelegeţi greşit, am fost la multe concerte chiar mai aglomerate decât cel de ieri, şi n-am avut nicio astfel de problemă. Nu pot decât să mă bucur când se umple sala, pentru că ştiu că fiecare trupă munceşte enorm până să ajungă pe scenă şi merită ca răsplată un public cât mai numeros şi mai entuziast.

Să ajungem totuşi şi la Grimus. Au început concertul cu un cover de la Queens Of The Stone Age, urmat de You’ve Got The Love (varianta Florence and the Machine), dând ca de fiecare dată un farmec aparte pieselor interpretate. Setlistul a cuprins melodii de pe Panikon (Insaniţy, Different Colour Shoes, Backseat Driver, Political Animals, In A Glimpse), single-urile Umbre şi Started, piese de pe următorul album (The Hell I’m In, We Don’t Live Here) şi coverurile Ain’t No Grave (Johnny Cash) şi Gay Bar (Electric Six).

Ca de obicei, Grimus au avut o prestaţie absolut ireproşabilă. Exuberant şi foarte expresiv, Bogdan (solistul) are resurse aparent inepuizabile de energie, pe care o împarte din plin cu publicul. Iar scena este mereu neîncăpătoare pentru el, aşa că n-a fost o surpriză să îl vedem coborând în public şi luându-ne la dans.
Spre sfârşitul concertului am primit şi o veste cum nu se poate mai bună: albumul nou este gata. Aşteptăm cu sufletul la gură lansarea, pentru că luându-ne după ce am auzit în concerte, va fi cu siguranţă unul dintre cele mai bune albume româneşti (şi nu numai) lansate vreodată.