Orașul Cluj-Napoca

Vinde!

Implică-te! Cluj în imagini

Delirul lui Traian Băsescu

Data publicării
Autor
Alexandru Ifrim

Traian Băsescu mă obligă să-i răspund din nou. O fac fără să reiau ceea ce am spus recent în replica Eşecul imposturii. Este clar, după deliranta sa declaraţie din 4 ianuarie 2011, că, fiindu-i frică de căderea în sondaje şi de alegeri, el promulgă la repezeală o lege a educaţiei prin care vrea să transforme din timp directori de şcoli şi licee şi rectori în agenţii săi electorali. El ştie că altfel îl aşteaptă procesele (flotă navală, uzurparea constituţională şi altele). Poate de aceea, în declaraţia sa nici nu mai apar termeni, pentru el blamaţi, precum „profesori” sau „autonomie universitară”.

Fac şapte observaţii factuale, cât se poate de succint.

Prima este că reforma 1996-2000 a permis încheierea pozitivă, deja în mai 2000, a negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană pe capitolul „Educaţie şi formare profesională” (primul capitol încheiat de ţara noastră), spre cinstea slujitorilor şcolii româneşti. A fost singura reformă din România, care a fost evaluată pozitiv de agenţii internaţionale. Faptul este atestat de documente.

A doua observaţie este că tocmai Traian Băsescu şi persoanele numite de el au stricat învăţământul. Cele mai greşite măsuri au fost luate în 2005-2006 – iar faptul se poate atesta, de asemenea, pe acte.

A treia este că toate, absolut toate soluţiile din legea 2011, cu care se laudă Traian Băsescu (curriculum la dispoziţia şcolii, descentralizare şi integrare în comunitate, răspunderea publică a universităţilor, finanţarea per capita, ierarhizarea universităţilor, abolirea vechimii în accesul pe postul de profesor, concursul pentru decanat şi rectorat, măsurile anticorupţie etc.) şi multe altele sunt preluate din „reforma Marga”, pentru a-l cita pe preopinent. (Se poate observa, de pildă, volumul Andrei Marga, Anii reformei (1997-2000), EFES, Cluj, 2007, 570 p.). Traian Băsescu a integrat soluţiile plagiate într-o politizare primitivă, care nu se mai practică în Europa, a învăţământului.

A patra este că opoziţia la legea educaţiei nu înseamnă adversitate faţă de reformă (Traian Băsescu, de altfel, n-a putut face nici măcar reforma transporturilor, succesorul său din 2005 trebuind să încheie negocierile de la Bruxelles). Chiar parlamentari ai PDL i-au spus, la Cotroceni, că „legea e proastă” şi „centralizează excesiv învăţământul”. Reprezentanţi ai Uniunii Europene au exprimat, la Bucureşti, o opinie similară. Nici o forţă din învăţământ – sindicate, părinţi, studenţi, profesori – nu a agreat eronata lege a lui Traian Băsescu.

A cincea este că Traian Băsescu vorbeşte, ca în 2004, de „baroni” (acum îi găseşte în universităţi), de plagiat, nepotism, privilegii ale profesorilor. În toate se înşeală sau minte. Plagiatorii, dacă îl interesează, îi găseşte înainte de toate printre cei care îl consiliază. Ce nepotism e mai exemplar decât promovarea unei odrasle agramate în instituţii respectabile al noii Europe? Nici un profesor nu are privilegii. Iar clanurile, dacă au existat, au fost tocmai în universităţile protejate de Traian Băsescu (una a şi creat, de altfel, un partid de buzunar al acestuia).

A şasea este că, după ce a mobilizat angajaţi contra pensionari, nebugetari contra bugetarii, tinerii contra celor mai puţini tineri etc., Traian Băsescu incită acum asistenţii şi lectorii contra profesorilor universitari. Astfel de, „minirevoluţii culturale” nu au dat rezultate nici în 1952, nici altă dată. În fapt, Traian Băsescu este cel care este la originea opririi, în 2009, a concursurilor pentru posturi didactice, el este sursa tăierii salariilor şi veniturilor, care au lovit în aceste grade didactice. Profesorii universitari, previzibil izgoniţi de un preşedinte iresponsabil, vor fi buni în universităţi din alte ţări. Câştigă astfel România? Din păcate, nu! Tocmai într-o epocă în care fiecare ţară îşi gospodăreşte cu parcimonie specialiştii (Italia, Germania şi alte ţări au luat deja măsuri în acest sens)!

A şaptea este că în orice poziţie pe care am deţinut-o – ca ministru sau ca rector – veniturile personalului, de la profesor la rector, au fost una din grijile mele şi au crescut în mod legal. Nu se pot obţine performanţe fără a-i sprijini pe oameni.

Nu mai insist asupra aberaţiilor din declaraţia lui Traian Băsescu: „directorii sunt mai mari decât rectorii”, „concurenţă între unităţile şcolare”, „suntem de finalul unei dezbaterii care a durat patru ani” etc., care se demit de la sine pentru orice om normal. Reamintesc doar că SUA aplică în momentul de faţă programul Obama-Biden de reformă a educaţiei. Una dintre opţiunile majore ale reformei este asigurarea „valorii şi demnităţii profesorului”. Traian Băsescu a ajuns să decidă lucruri la care nu se pricepe. El este prost consiliat şi vrea acum o reformă împotriva profesorilor. O astfel de reformă nu a reuşit nicăieri, iar un om câtuşi de puţin cultivat sau măcar cu scaun la cap nici nu o mai încearcă. Ne consolăm deocamdată cu observaţia unui cititor: excrocheria este însuşirea unor semeni, dar Traian Băsescu abuzează de ea.


Declarația îi aparține domnului profesor universitar doctor Andrei MARGA.

Opiniile exprimate în acest articol nu reprezintă neapărat poziția Orașul Cluj-Napoca.
Echipa noastră nu își asumă responsabilitatea, explicită sau implicită, asupra eventualelor prejudicii.

Lasă un comentariu

Foloseşte cu încredere: <a href="" title=""></a> <strong></strong> <em></em> <blockquote></blockquote>

Încercăm să avem o politică liberală vizavi de comentarii.
Te rugăm să menții o atmosferă pozitivă și constructivă în mesajele tale sau riști să ai accesul blocat.