Arms and Sleepers @ Gambrinus Live Stage

Joi seară, Gambrinus Live Stage a fost gazda unui eveniment cu adevărat deosebit, şi anume concertul formaţiei americane de electro/ambient/trip hop Arms and Sleepers, veniţi pentru a doua oară la Cluj. Anul trecut nu am reuşit să ajung să îi văd, dar cei ce au fost acolo m-au asigurat că am ratat unul dintre cele mai reuşite concerte pe care le-a văzut vreodată Clujul. Astfel, deşi nu eram un mare fan al formaţiei, aşteptările mele au fost foarte mari. M-am bucurat nespus de mult să văd peste 250 de oameni strânşi în sala , aşteptând cu entuziasm concertul sau dând târcoale pe la standul de merchandise.

Seara a început cu un warm-up oferit de trupa Grimus, dar acesta nu a fost un recital obişnuit, deoarece fiecare dintre membrii formaţiei a ales câte un cover pentru a fi interpretat. Dintre acestea menţionez Arcade Fire – My Body Is A Cage, Adele – Rolling In the Deep şi Nick Cave – As I Sat Gently By Her Side. Formaţia a avut două invitate la voce şi o alta ce a contribuit cu un element foarte special, şi anume violoncelul. Din nefericire, au existat ceva probleme cu sonorizarea, dar acestea s-au ameliorat pe parcurs.

Cu puţin înainte de miezul nopţii, au urcat pe scenă şi mult-aşteptaţii Arms and Sleepers. În cazul acestui concert, ne-am întâlnit cu Mirza Ramic şi Ben Shepard din Uzi & Ari. Trebuie să recunosc că de obicei sunt cel puţin sceptică în ceea ce priveşte muzica electronică, multitudinea de butoane şi sunetele ce îşi fac drum din laptopuri, mai ales când asemenea artişti se prezintă live, însă Arms and Sleepers au reuşit, timp de aproape o oră, să mă ţină cu sufletul la gură.

Cu melodii calde, delicate, au creat în sală o atmosferă de visare şi imponderabilitate. Intervenţiile vocale au fost puţine, discrete, dar de foarte mare efect, vocea dizolvându-se încet printre amestecul de note. Versurile fiind puţine, muzica a luat conturul gândurilor fiecăruia, constituindu-se în soundtrack-ul propriei poveşti. Din straturile dense de sunete şi cuvinte mai răzbătea ocazional chitara, cu nuanţe de post-rock, sau xilofonul, amintind de zilele lipsite de griji ale copilăriei.

A fost incredibil să văd că după săptămâni întregi de turneu, nimic din ce aveau de transmis nu a fost alterat sau măcinat prin repetiţie, Ramic şi mai ales Ben vărsându-şi sufletul pe scenă şi cântând cu o pasiune pe care rar am avut norocul să o întâlnesc.

Întreg concertul a fost ca un cunoscut exerciţiu de imaginaţie propus de un coleg cu o zi înainte: ce ai face dacă ai nimeri pe o insulă pustie? Dacă Grimus ar fi cei care nu m-ar lăsa să mă ascund cu capul în nisip şi m-ar impulsiona să găsesc o soluţie, Arms and Sleepers ar fi cei care mi-ar răsuna în minte, întinsă fiind pe o plută în mijlocul oceanului, legănată de valuri. Tot ei ar fi şi cei care în toată liniştea, mi-ar spune, în şoaptă, ce bântuie în adâncuri.