Orașul Cluj-Napoca

Exprimă-te!

Implică-te! Cluj în imagini

Ada Milea @ La Ţevi Pub

Data publicării
Autor
Alexandru Ifrim

Vineri seară am avut parte de un concert Ada Milea în La Ţevi Pub. Fiind al patrulea concert al artistei pe anul acesta în Cluj, la puţin peste o lună distanţă de precedentul, am fost destul de surprinsă să văd câtă lume s-a strâns.

Deja cu 30 de minute înainte de ora la care era programat să înceapă concertul, localul era plin, mare parte a publicului stând aşezată răbdătoare pe podeaua din faţa scenei. Trebuie să spun că am mai fost la două concerte Ada Milea anul acesta, amândoua intrând în categoria dezastru. Primul a fost concertul din Ceainăria La Port din luna iulie. Nu mi-am făcut rezervare din timp, aşa că am nimerit în cea de-a doua încăpere a localului, cocoţată pe o masă. Acest lucru nu m-ar fi deranjat deloc, dacă ar fi fost pe acolo o boxă cât de mică. Ada a avut parte atunci de un public de excepţie, educat şi cu bun simţ, toţi oropsiţii din încăperea în care eram stând cu urechile ciulite, fără să scoată vreun sunet, în speranţa de a auzi şi noi ceva. Se mai auzea din când în când câte un Ce-a zis?, imediat după ce se domoleau râsetele din cealaltă sală.

Cel de-al doilea concert Ada Milea la care am fost anul ăsta a fost cel din septembrie, din Janis Stuf. Iar aici bănuiesc că nu trebuie să vă spun de ce a fost un dezastru. N-am avut parte de acelaşi public respectuos din La Port, ci de o mare de oameni care abia aşteptau să termine Ada ca să poată să-şi termine bârfele şi discuţiile mai bine. Într-o atmosferă atât de sufocantă, picurii de ploaie ce îşi făceau loc aproape ritmic pe şira spinării au fost de-a dreptul bineveniţi.

Revin totuşi la concertul de vineri, care, la prima vedere avea toate premisele să fie şi el un dezastru pentru mine. Concertul a început la ora la care era programat, un lucru mai mult decât lăudabil. Dar pentru că Universul să rămână în echilibru, orice lucru bun va fi compensat de ceva mult, mult mai rău. Din momentul în care Ada s-a urcat pe scenă, oamenii răsfiraţi prin tot localul s-au îngrămădit în săliţa destul de mică pentru concerte. Eu am ajuns undeva prin ultimele rânduri, noroc doar cu ecranul pe care se proiecta ce se întâmpla pe scenă. Resemnată fiind cu acest lucru, la fel ca majoritatea oamenilor din jurul meu, am încercat să mă bucur de concert aşa cum se poate. Desigur, n-am avut norocul ca toţi să fie atât de înţelegători. Normal că ne-am fi dorit cu toţii să fim în faţa scenei, sau măcar să vedem o bucăţică din ea. Dar faptul că nu aveam loc nici cât să ne ridicăm mâinile să aplaudăm nu a oprit pe nimeni să încerce să îşi croiască loc mai în faţă, folosindu-se din plin de coate, călcând lumea în picioare şi din când în când răbufnind cu exasperare Dar îmi dai voie?. Marea majoritate a acestora, după bunul obicei, ajunsese la ceva vreme după începerea concertului. Norocul meu a fost că, deşi fiecare astfel de mişcare de trupe îmi afecta echilibrul şi aşa şubrezit de la o amărâtă de bere, n-aş fi avut oricum loc să cad.

Nici Ada nu era foarte mulţumită de forfota din public, făcând numeroase pauze şi comentarii. Din păcate, cei cărora le erau adresate erau prea adânciţi în conversaţie ca să mai observe. La un moment dat, chiar a grăbit extragerea tombolei ce se desfăşura în La Ţevi, sperând ca astfel să mai scăpăm de beţivi. Spre norocul meu, extragerea a fost urmată de o pauză, de care unii au profitat pentru a-şi lua o doză de aer curat, iar eu pentru a ajunge măcar cu privirea orientată spre scenă.

Iar din punctul ăsta, totul s-a schimbat. Deşi n-am fost suficient de inspirată şi m-am plasat fix lângă culoarul de mers la baie, am reuşit în sfârşit să mă concentrez asupra concertului. Rareori am mai văzut un artist atât de dezinvolt şi sincer pe scenă precum Ada. Fără să dea niciun semn de emoţie, Ada a jonglat cu piesele, a improvizat, a glumit, iar când mai uita vreun vers parcă se asigura că toată lumea din sală observa. Cei câţiva centimetri deasupra publicului pe care i-a oferit scena nu a avut nicidecum efectul de a o îndepărta sau detaşa de cei din sală. Atentă la fiecare mişcare, nu o dată s-a oprit din cântec să-i întrebe pe cei ce se îndreptau spre baie Te trece? sau să le ureze Somn uşor celor ce se îndreptau spre casă.

Mulţi consideră că toate nemulţumirile pe care şi le-a manifestat Ada pe parcursul concertului sunt doar fiţe de artist şi snobism, însă mie mi se pare că a fost mai mult decât îndreptăţită. Sunt unii oameni care încă nu s-au prins că artistul nu se află pe scenă pentru a oferi un fond muzical discuţiilor purtate la o bere. Cât despre cei care continuă să fumeze în spaţii atât de mici şi aglomerate, intră în aceaşi categorie ca şi cei ce dau din coate să ajungă în faţă.

Cât despre concertul în sine, acesta a durat nesperat de mult, fiind presărat cu piese de pe toate albumele Adei. Având în vedere că a venit gerul peste noi, colindele horror s-au potrivit perfect cu atmosfera de afară. Spre marea mea bucurie, precum şi a studenţilor medicinişti prezenţi, am avut parte spre final şi de Femurul, una dintre cele mai cunoscute piese ale Adei.

Se simte că Ada Milea este mai mult decât o simplă cântăreaţă de folk, pentru că precum bine spunea cineva din spatele meu, toate piesele au o structură absurd de simplă, însă nu-mi pot imagina pe nimeni interpretându-le în aşa fel încât să menţină un zâmbet aşa de larg pe feţele tuturor pentru mai bine de două ore.

Opiniile exprimate în acest articol nu reprezintă neapărat poziția Orașul Cluj-Napoca.
Echipa noastră nu își asumă responsabilitatea, explicită sau implicită, asupra eventualelor prejudicii.

Lasă un comentariu

Foloseşte cu încredere: <a href="" title=""></a> <strong></strong> <em></em> <blockquote></blockquote>

Încercăm să avem o politică liberală vizavi de comentarii.
Te rugăm să menții o atmosferă pozitivă și constructivă în mesajele tale sau riști să ai accesul blocat.