Aceeaşi zi din viaţa mea

Joi, 5 aprilie 2012, începând cu ora 21:00,Diesel Club te invită la piesa de teatru Aceeaşi zi din viaţa mea.

Scenariul: Ana Nicolae; Regia: Delia Gavlitchi, One woman show cu Ramona Atanasoaie

Încarcerată în monotonia si rutina fiercărei zile, femeia contemporană casnică îsi mărturiseste gândurile si trăirile printr-un one woman show de aproximativ 50 de minute. Locuieste cu prietenul, iese foarte rar iar universul ei se reduce de multe ori la spatiul îngust al apartamentului. Femeia contemporană, incapabilă să se adapteze unei vieţi de casnică este dornică de activitate şi suferă de monotonia fiecărei zile, ceea ce a transformat-o într-o bombă cu ceas gata să se autodetoneze la cea mai mică atingere.

Evenimente minore, precum sosirea prietenului acasa de la muncă sunt ocazii de descărcare a tensiunii acumulate în timpul petrecut singură. Fiecare replică sau acțiune aparent inocentă a concubinului prind dimensiuni ocaliptice prin filtrul interpretării ei. Astfel, orice încercare de escapadă din carcera încuiată pe dinăuntru esueaza mereu lamentabil.

În aşteptarea sosirii prietenului acasă sunt prezentate nenumărate scenarii posiblie -reacţie la atitudinea ei de a-l întâmpina după o zi de muncă. Odată sosit aşteptările ei se năruie când primeşte afecţiune în schimbul replicilor acre pe care ea le aştepta. Dorinţele şi nevoile celor doi parteneri se unesc la idea unei posibile seri în oraş. Ieşire, bineînţeles, aflată sub semnul eşecului încă de la început. Imposibilitatea alegerii unui outfit adecvat, porneşte discuţii, certuri şi reproşuri greu de încasat pentru ambii parteneri:

„[…] De ce trebuie să-mi facă asta, de ce? De ce mă fortează? si zic fără să-mi dau seama: „Mergem la dracu’! Doar asta sti să faci: planuri. La planuri ai fost bun întotdeauna”. Mă ridic si aprind becul. „Uite: pantofii! Niciodată nu ti-i lasi pe hol, trebuie să-i pun eu de fiecare dată la locul lor, si noptiera e plină de bete de chibrit…” Nu-l privesc. Îl aud cum scrâtneste din dinti. Tăcere […]”
Clasicul episod din toiul nopţii: valiza – haine aruncate în valiză – „mă mut la mama!”-lacrimi este urmat de ciclul dimineţii obişnuite: spălat de vase – pregatit mic dejun- „[…] El: „Nu pleci, nu?”
Eu: „Nu. Spăl vasele. Ce vrei să mănânci?”
El: „Cât mă bucur că nu pleci…”
Eu: „Sti doar că n-am unde să mă duc.”
El: „Te iubesc!”
Eu: „Si eu …”

Metafora spectacolului – o bilă grea din fontă legată de piciorul puscăriaşei joaca rolul iubitului, chiar mai mult a relaţiei celor doi sau a poverii care trebuie purtată la orice pas …