The King’s Speech
- Data publicării
- Comentarii
- 0
- Trackbacks
- 0
Când filmul cu numele din titlu a adunat câteva Oscar-uri și multe alte premii ale Academiei de Film Britanice m-am bucurat de parcă pelicula ar fi fost realizată de copiii mei sau cel puțin situația s-ar fi petrecut în grădina Maicii Domnului, așa cum ne place să ne amăgim când nu mai avem nimic concret de lăudat pe aici.
Cei care au văzut filmul, au văzut că cea mai mare victorie este cea asupra propriei persoane, a limitelor, a complexelor care ne bântuie și care ne torturează cu atât mai mult cu cât ele ne impedică să facem ceea ce se așteaptă de la noi și pentru care Dumnezeu ne-a înzestrat cu dar și cu har.
Regele Marii Britanii a reușit victoria asupra unui cumplit defect de vorbire și a ținut un discurs radiodifuzat într-un moment teribil pentru țara sa: în timpul celui de-al Doilea Război Mondial când țara era bombardată, iar ruinile, foamea și frica transformaseră patria într-un cimitir fără cruci.
Discursul său rostit cu un efort supraomenesc, susținut însă de o imensă responsabilitate și pretuire pentru poporul său, a avut darul unui miracol. Oamenii cei mulți, neștituți, nevăzuți, ascunși în adăposturi, au fost cuprinși de un duh de pace sufletească, de solidaritate… frica a dispărut și chiar zâmbetul le răsărea în ochii lor ca speranța care dispăruse. Tot ce dărâmaseră bombele nemților a reușit să zidească discursul regelui. În orice situație un adevărat conducător reusește să zidească, nu să distrugă.
Din pacate discursurile sau intervențiile șefului nostru nu mai aduc decât apăsare, dezbinare și nu zidesc nimic. Oamenii aceștia care la un loc se numesc poporul român devin din ce în ce mai resemnați pentru că nimeni nu-i mai pretuiește. Îl întreb astăzi pe Traian Băsescu: domnule președinte, credeți în poporul român?
Când tânărul Augustin, devenit mai târziu Sfântul Augustin, a fost întrebat de maestrul său ce-l face pe un om să fie un bun orator, el a răspuns că talentul. Greșit, i-a replicat maestrul. Ceea ce-l face pe un om să fie un bun orator este curajul. Augustin a rămas perplex, iar maestrul a continuat: un bun orator este cel care are curajul de a-și trăi viața fără adevăr.
Uitați-vă sau mai bine nu vă mai uitați la cei care seară de seară, pagină cu pagină, vor să vă convingă, fiind buni comunicatori, să credeți că minciuna poate ține loc de adevăr.
Zidurile lor sunt abur, care se ridică puțin și apoi piere…