Orașul Cluj-Napoca

Respectă!

Implică-te! Cluj în imagini

Kumm @ Gambrinus Live Stage Pub

Data publicării
Autor
Alexandru Ifrim

După mult prea mult stat pe gânduri, terorizat pe cei din jur (Nu vii la Kumm? Haaaaai la Kumm!) şi mai trist, întrebându-mă dacă merită sau nu efortul, am ajuns în Gambrinus Pub, pentru a-i vedea pe cei de la Kumm. Înainte de a trece mai departe, trebuie neapărat să scap de sentimental de vinovăţie şi să vă spun că a meritat din plin.

Gambrinus este un local destul de nou înfiinţat, dar din câte reuşesc eu să îmi dau seama, îşi propune să devină una dintre principalele locaţii pentru concerte din Cluj. Având în vedere că mai toate trupele mele preferate s-au perindat pe acolo, eu zic că este mai mult decât lăudabil. Desigur, mai au puţin de lucru, mai ales în ceea ce priveşte sonorizarea, care a cam scârţâit puţin, şi la propriu, şi la figurat.

Concertul, anunţat la ora 23:00 (uşor descurajant pentru oropsiţii cu şcoală sau servici în dimineaţa următoare), a început cu o întârziere de doar jumătate de oră. Unul câte unul, membrii Kumm s-au urcat pe scenă, şi parcă pe nesimţite au dat startul concertului cu Angels and Clowns. Au continuat pe acelaşi ton cuminte cu Different Parties, astfel anunţând un concert puţin mai diferit decât cele cu care ne-au obişnuit în ultima vreme.

O mare surpriză pentru public a fost includerea în setlist a piesei Evil Eye, care, precum a recunoscut şi Oigan, n-a mai fost cântată în Cluj de un car de ani, precum şi One Life Left, unde invitat pe partea vocală a fost Nick de la Luna Amară, a cărui voce se mulează perfect pe piesă. Surprize foarte plăcute au fost şi cele două coveruri, No Cars Go de la Arcade Fire, şi o piesă de la Beck al cărui titlu nu îl cunosc (lucru care o să mă bântuie o vreme).

Fiind un concert puţin mai altfel, Kumm ne-au prezentat şi două mici experimente, reorchestrări ale unor piese mai vechi, şi anume Rest in Pieces, versiunea Nightlosers şi Beautiful Country à la Muddy Waters. Judecând după reacţia publicului, experimentul a fost unul destul de reuşit, acordurile de blues reuşind să-i dezmorţească până şi pe cei mai statici dintre spectatori.

Însă nu toate experimentele sunt la fel de reuşite. Curse, una dintre cele mai apreciate piese ale trupei, de cele mai multe ori punctul culminant al unui concert Kumm, a primit de vreun an o nouă faţă. Prea multe cuvinte în plus, prea mult filosofat între acorduri, improvizaţii exersate şi planificate, toate au dus la o diluare a momentului, la o amăgire, o rupere de ritm din care cu greu îţi mai revii. De-a dreptul sadic, aş zice, dar ei sunt artiştii şi trebuie să recunosc că se pricep mai bine decât mine. Dovadă este Dictionary, o piesă veche, dar în continuă schimbare şi îmbunătăţire. Pur şi simplu nu are ce să se întâmple rău cu ea.

M-am bucurat foarte mult să văd că publicul, deşi nu deosebit de numeros, a fost foarte cald şi receptiv. Uneori aveam impresia că ropotul de aplauze ce a urmat după fiecare piesă avea rolul de a anunţa trupa că, deşi cam răsfiraţi, suntem acolo, nu cumva să plece de pe scenă. S-a cântat cu trupa fiecare vers, uneori mai şoptit, alteori strigat cu toată suflarea.

A fost concertul Kumm de care mi-era atât de dor, şi încă nu reuşesc să îmi dau seama cum mi-a putut trece prin cap să îl ratez.

Opiniile exprimate în acest articol nu reprezintă neapărat poziția Orașul Cluj-Napoca.
Echipa noastră nu își asumă responsabilitatea, explicită sau implicită, asupra eventualelor prejudicii.

Lasă un comentariu

Foloseşte cu încredere: <a href="" title=""></a> <strong></strong> <em></em> <blockquote></blockquote>

Încercăm să avem o politică liberală vizavi de comentarii.
Te rugăm să menții o atmosferă pozitivă și constructivă în mesajele tale sau riști să ai accesul blocat.