Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal
- Data publicării
- Comentarii
- 0
- Trackbacks
- 0
Printre toate teoriile despre comunitatea ideală se află binînţeles şi conceptul de utopie comunistă, care insită că toţi am fi mai fericiţi într-o lume care nu este separată în funcţie de clasele sociale, concept pe care nişte băieţi au încercat să îl impună, în adevăratul spirit al egalitaţii şi convieţuirii paşnice, prin tot felul de războaie, revoluţii şi în general, prin descărcarea Kalaşnikovurilor în ţestele oamenilor care nu erau de acord cu ei, impactul fiind de cele mai multe ori devastator pentru cutiile craniene umane slab pregătite din punct de vedere biologic pentru a face faţa unui glonţ care se mişcă cu aproximativ 700 m/s în direcţia lor.
Pe fundalul oferit de imnul Uniunii Sovietice, începe la Studioul Euphorion piesa de teatru Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal regizată de Mona Chirilă după textul lui Matei Vişniec. Într-un spital din Moscova este chemat Iuri Petrovski (Cristian Rigman), scriitor proletcultist recompensat de către Stalin pentru operele sale valoarease, pentru a răspândi propaganda comunista în rândul bolnavilor mintal. Colericul director al spitalului, Dragoş Pop, îl împinge pe acesta de la spate, argumentându-se prin egalitatea dintre oameni din care rezultă că şi bolnavii mintal au dreptul să fie indoctrinaţi.
Istoria comunismului, aşa cum este ea prezentată de Iuri Petrovski, începe prin definirea termenului de utopie ca fiind o nouă ţara în care nimeni nu va mai putea niciodată să vâre pe nimeni în căcat. Piesa continuă în acest stil pe toată durata ei, replicile amuzante, dar în acelaşi timp încărcate cu tristeţea vremurilor de dinaintea căderii comunismului şi prestaţia inteligentă oferită de către actori creând o experienţă pozitivă pentru public (mai puţin un moment jucat cu păpuşi care a fost foarte repetitiv şi încărcat cu urletele şi vocile stridente care tind să apară în multe piese de teatru, lucru cu care eu nu am reuşit să mă împac niciodată, probabil din cauza evoluţiei care a înzestrat oamenii cu o frică instinctuală faţă de sunetele puternice şi înălţimi).
Dacă nu aţi mers la teatru în ultimul timp şi aveţi o sete de cultură pe care serile petrecute la concerte şi party-uri nu reuşesc să o satisfacă, atunci mergeţi să vedeţi Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal.