Grimus @ My Way Club

De-a lungul timpului, pe Grimus i-am văzut stând tolănită pe iarbă, într-o discotecă sclipicioasă, mâncând îngheţată când lumea din jur mânca mici, într-un cinematograf sau chiar stând într-o baltă uriaşă. Iată că ieri a venit rândul să îi văd într-unul dintre cele mai elegante cluburi din Cluj, şi anume în My Way.

Ceea ce mi-a plăcut mie tare, tare mult, a fost scena pe două niveluri, aşa încât să iasă în faţă toţi membrii unei trupe. Desigur, mult mai mult decât mine s-a bucurat Bogdan (solistul trupei), având ieri încă un punct de unde să facă salturi după pofta inimii.

A durat ceva timp până să se adune publicul, astfel că la 23:10 când a început concertul, eram doar o mână de oameni în faţa scenei, restul preferând să rămână la masă. Dacă la alte concerte din sfera alternativ sau indie, în public se regăsesc tot timpul aceleaşi feţe cunoscute, la Grimus publicul (foarte eterogen de altfel) pare să fie mereu altul. Fac ei cum fac şi reuşesc să le intre sub piele tuturor.

Setlist-ul a fost destul de asemănător cu cel de data trecută, în acesta regăsindu-se piese de pe Panikon – Confused, Different Colour Shoes, Backseat Driver, Confused, Insanity, Political Animals şi In A Glimpse, cover-uri – Make It Wit Chu (Queens of the Stone Age), Ain’t No Grave (Johnny Cash), Rock’n’Roll Queen (The Subways), Somebody Told Me (The Killers), Gay Bar (Electric Six), precum şi Satellites, The Hell I’m In, Started şi Umbre. Deşi lansarea viitorului album e tot mai aproape, în ultima vreme n-am mai prea avut parte de compoziţii noi, locul acestora fiind aparent luat de tot mai multe coveruri. Dacă aşa şi-au propus cei de la Grimus să ne ţină cu sufletul la gură, atunci le-a ieşit tare bine.

Ca şi orice concert Grimus, şi cel de ieri a fost absolut impecabil – instrumental, voci, comunicare cu publicul, toate la mare înălţime. E foarte naiv să crezi că la un concert Grimus poţi să stai la masă, pentru că atunci când se pune Bogdan pe treabă, chiar nu mai ai nicio şansă.

Dintre năzdrăvăniile de ieri: sărit pe mese, atârnat de tavan, furat pălărie, furat ochelari, şi desigur, alergat prin toată sala, astfel că e greu de crezut că după o oră şi jumătate nu te molipseşti şi tu de la atâta energie.