Clujul, între vechi și nou

De fiecare dată când mă întorc în Cluj, am senzația că îl găsesc altfel. Ca un parfum al cărui note de bază rămân mereu aceleași, dar care cu trecerea timpului capătă o nuanță suavă și amețitoare.

Mereu se deschide o cafenea nouă, se închide alta, e renovată o stradă sau e regândită o piață. Din punct de vedere arhitectural, Clujul se mișcă rapid. Cu toate că nu am studii în domeniu, mereu am fost în primul rând atunci când discutam de reglementările urbanistice, de Centrul Cultural Transilvania sau pur și simplu despre încercarea de a defini un brand al orașului.

Zona Transilvaniei are un farmec aparte. Sibiu, Brașov, Târgu Mureș, Sighișoara, toate cu o linie arhitectonică specifică, cu cetăți și turnuri, care mai de care mai vechi. Și totuși Clujul rămâne cetatea protejată de Matei Corvin #, în care ulița Mănășturului s-a transformat în strada Memorandumului # sau în care Baba Novac și preotul Saski au fost prinși și executați de către nobilii transilvăneni.

Plimbările pe străzile Clujului au dat naștere dorinței de a cunoaște mai mult din stilurile arhitectonice, din perioada în care s-au construit aceste clădiri minunate. Pentru că fiecare zid pare să poarte umbra unui eveniment sau a unei personalități. E ca și cum la fiecare pas ai încerca să dezlegi un mister, să îți imaginezi cine ar fi putut să gândească o clădire la asemenea nivel sau să îți imaginezi ce artiști și-au găsit inspirația aici.

În căutarea de informații, mi-aș fi dorit să găsesc mai multe despre legendele și poveștile din spatele fațadelor minunate, despre palatele familiei Bánffy sau despre catacombele și rețelele subterane. Se scrie foarte mult despre evenimentele ce au loc în Cluj, despre clădirile noi construite ori despre mediul business însă istoria și lucrurile care stau la baza lui sunt neglijate.

Și pentru că nimic nu poate fi perfect, mă gândesc că ar fi binevenit un set de reglementări legate de aspectul teraselor din centru sau o legislație riguroasă care să oblige proprietarii să construiască clădiri în aceleași linii arhitectonice cu zona. Conservarea și restrurarea clădirilor vechi ar trebui să se afle printre prioritățile arhitectului orașului.

Clujul e vechi și nou, plin de culoare și în același timp un loc plin de istorie. Un oraș în care străduțele au o poveste a lor, în care importanța e dată nu e ceea ce e scris în cuvinte ci ceea ce e ascuns printre rânduri.