Camera de… plâns

Sâmbătă, 29 Septembrie 2012, s-au împlinit două luni de când poporul a ieșit pe câmpul de la Drieptate și a spus adio conducătorului neiubit și de nedorit.

Spre deosebire de Ștefan cel Mare care a spus și cum vru Moldova așa vrui și eu, domnul nostru s-a uitat chiorâș la cele 7,4 milioane de români neascultători care au votat împotriva lui și le-a răspuns nebăgându-i în seamă și trimițându-le în bătătură oaspeți de seamă cu Biblia în mână. Stați, că nu erau preoți, ci procurori obosiți de atâta luptă împotriva corupției care i-au făcut pe bieții români să scuipe în sân și să se jure că de acum nu vor mai vota nici la alegerile pentru șef de scara la bloc… Săracii de ei tocmai au aflat că au participat la o lovitură de stat și erau bucuroși că au scăpat numai cu atâta, adica acum vă iertăm, dar dacă se mai întâmplă o dată s-a terminat cu pensiile și la cooperativă vor putea cumpăra ulei, zahăr și chibrite doar cei care nu au fost la referendum.

Săptămâna trecută, legendara Curte Constituțională a confirmat că înlăturarea lui Vasile Blaga de la șefia Senatului a fost constituțională ca și toate hotărârile Parlamentului care au îngrijorat întreaga Europă și Americă. Ani de zile serviciile speciale i-au creat o imagine falsă a unui Blaga ca oponent serios a lui Băsescu, iar când a venit vremea buldogul a mușcat așa de rău din imaginea României lătrând pe la toate televiziunile, ziarele, baroșii, vivienele și angelele, lovitura de stat, lovitura de stat, lovi…, după care s-a întins mârâind mulțumit la picioarele marinarului care îl mângâia încet sub barbă, sorbind cu sete câte o dușcă de licoarea scoțiană. După el toata liota de cățeluși cu sau fără ochelari au lătrat și ei piațigăiat știind că asta era proba eliminatorie pentru a fi sau a nu fi pe liste la viitoarele alegeri.

Tot săptămâna trecută, la CSAT, nerușinarea a întrecut orice limite când guvernatorul i-a cerut micului Titulescu (zis și Ponta) să discute, ascultați cu atenție, despre strategia de refacere a imaginii României în lume. La aceasta premierul a părăsit ședința și a plecat în lumea lui, adica la Palatul Victoria unde era a nu știu câta zi când aveau loc zilele circului DD dar fără pâine pentru amărăștenii de la Vâlcea și Pitești.

Am asteptat două luni de zile să apară cineva în fața poporului și să le arate că totul a fost o farsă filmată cu camera ascunsă iar oamenii să izbucnească în râs să-și ducă mâna la gură și să clatine din cap ,ne-ați făcut-o, ați fost nemaipomeniți așa cum se întâmplă la Camera de râs. Nu mai cred că acest lucru se va întâmpla și cred că România va rămâne în analele istoriei la capitolul Camera de plâns.

Ei, dar cu ceva tot ne-am ales – cu o noua întrebare la care nu s-a gândit nici Caragiale. Cetățeanul turmentat întrebă eu cu cine votez?, cetățeanul treaz din 2012 se întreabă eu pentru ce sa mai votez?.