byron @ Euphoria Music Hall
- Data publicării
- Comentarii
- 2
- Trackbacks
- 0
Seara de ieri a surprins Clujul într-unul dintre momentele sale cele mai agitate. De când s-a întunecat şi până s-a făcut din nou lumină, străzile au fost pline de oameni alergând dintr-o parte într-alta sau legănându-se în zig-zag. Probabil că s-au petrecut multe ieri prin oraş, dar pentru mine a fost foarte clar că singurul loc în care merita să îmi petrec seara de 28 mai era la concertul byron din Euphoria Music Hall. Printr-o frumoasă potrivire, tot asta făceam şi fix cu un an înainte.
Din câte ştiam eu, byron mereu adună enorm de mult public la concertele lor, aşa că pe la miezul nopţii când s-au urcat pe scenă, mă tot uitam într-o parte şi într-alta, aşteptând să apară marea de oameni care să invadeze sala. Au început foarte în forţă cu Fake Life, demonstrând că în Euphoria concertele pot să sune chiar foarte bine, dacă la sunet e cineva care se pricepe. N-a sunat chiar perfect, însă mult mai bine decât ce am mai prins pe acolo. Se părea că toată energia de pe scenă rezona doar cu pereţii, pentru că un public într-atât de sfios n-am mai întâlnit chiar niciodată. De obicei eu sunt cea care se ascunde într-un colţ întunecat, dar nici nu pot să vă spun cât de jenă mi-era faţă de formaţie, când toată lumea stătea la mese iar sala arăta atât de pustie.
Ruşine, însă, ar fi trebuit să le fie celor de la Euphoria, care pe tot parcursul concertului au proiectat aceleaşi 3 reclame în spatele trupei. Mi s-a părut un gest foarte de prost gust şi totală lipsă de respect faţă de formaţie. Cu toţii blamează festivalurile de bere, însă ei nu s-au dovedit cu mult mai breji promovându-şi berile pe scenă. Foarte, foarte urât.
Pe principiul că odată ce se porneşte cineva în faţa scenei au să-şi facă şi restul curaj, m-am plasat în primul rând, alături de încă vreo 3 persoane. N-a funcţionat. Abia după a patra sau a cincea piesă, la invitaţia trupei, s-a strâns o mână bună de oameni în faţă şi după cum bine zicea şi Dan, solistul trupei, „a început să arate a concert”. Ce e absolut fantastic la ei este că pe scenă se prezintă cu la fel de multă energie, dăruire şi profesionalism, indiferent dacă în faţa lor se află 15 oameni, 50 sau 500. Ştiu asta pentru că i-am prins în toate aceste situaţii, şi fiecare concert al lor a fost deosebit într-un fel sau altul.
Şi de această dată au reuşit să mă surprindă şi să mă uimească. De la primele piese m-au lăsat cu gura căscată, într-o mare de admiraţie, pentru că pur şi simplu nu îmi venea să cred cât de bine pot să sune. Mereu mă fac să mă simt de parcă sunt la primul meu concert. E incredibil cum debordează de energie fără să trebuiască să alerge în jurul scenei şi cât de multe pot să spună fără nicio pauză între piese. Deşi pe album muzica lor e oarecum mai serioasă, mai sobră, când se prezintă pe scenă totul se transformă într-o joacă de sunete şi cuvinte. Acest lucru se datorează în cea mai mare parte lui Dan Byron care este frontman-ul absolut. Grozav de carismatic şi expresiv, transmite imediat o stare de bine publicului tocmai pentru că şi el se simte bine, locul lui fiind categoric pe scenă.
S-au cântat piese de pe toate cele 3 albume, highlight-ul serii fiind adaptările unor cunoscute şlagăre româneşti, îmbrăcate toate în farmecul caracteristic byron. Deşi cea mai mare parte a publicului a ales să stea la mese, acesta a fost foarte receptiv şi cald, sala răsunând cu aplauze după fiecare piesă.
Ştiu că după fiecare concert mă exprim doar în valori absolute şi declar hotărâtă că trupa pe care tocmai am văzut-o e cea mai bună, cea mai grozavă, cea mai cea, însă byron şi-au făcut şi ei loc alături de toţi ceilalţi pe locul 1 în topul meu.
Setlist complet: Fake Life, Losing Control, The Dawn of a drunk bum, Blow up my tears, King of Clowns, Diggin’ a hole, War, A little bit deranged, Perfect, 1000 de chipuri, Graniţa-n raniţă, Chihlimbar, Mierea, Songul Puşcăriaşului, I don’t want to entertain you, Mă simt minunat, The alchemist.
TOT ce am gandit aseara dar nu am avut ocazia sa spun.
Tot mai frumos scrii.

Și eu mă gândeam ce bine e ca după exact un an să fiu tot la concert byron…