Muzeul Etnografic al Transilvaniei este primul muzeu etnografic din România. A fost constituit în anul 1922 și a început să funcționeze, oficial, din 1 Ianuarie 1923. Este primul muzeu românesc înființat pe baza unui program științific, la a cărui alcătuire au contribuit mari specialiști ai epocii.
Inițiativa înființării Muzeului Etnografic a aparținut Consiliului Dirigent al Transilvaniei care, prin inspectorul general al muzeelor, Coriolan Petranu, a făcut primele demersuri în acest sens.
După dizolvarea Consiliului Dirigent, proiectul organizării muzeului a fost dus la bun sfârșit de Fundația Culturală „Principele Carol”. La 1 mai 1922, Fundația a constituit o comisie însărcinată cu organizarea muzeului, din care făceau parte ilustre personalități ale epocii: Sextil Pușcariu, George Vâlsan, Alexandru Lapedatu, George Oprescu și Romulus Vuia, acesta din urmă devenind primul director al instituției (1923-1948).
Primele campanii de cercetare, realizate în anii 1922-1923, au fost finalizate prin achiziționarea unui număr 1230 de obiecte și prin realizarea a 160 fotografii. Aceste materiale etnografice au constituit suportul primei expoziții etnografice permanente, deschise în primăvara anului 1923.
Până în anul 1925, muzeul a funcționat, provizoriu, în clădirea fostului Muzeu de Arte și Meserii de strada George Barițiu. Cel dintâi sediu permanent al muzeului s-a aflat în Piața Mihai Viteazul, într-o clădire care adăpostise în trecut, printre altele, Muzeul de Relicve. Aici a fost inaugurată, la 17 iunie 1928, o expoziție permanentă de excepție, organizată pe următoarele sectoare tematice: culesul din natură, vânătoarea, pescuitul, agricultura, creșterea animalelor, industria casnică textilă, cojocăritul, olăritul, mobilier, elemente de construcție, bucătăria, portul popular, cusăturile și țesăturile, cartografie etnografică.
Între 1935 și 1957, cu o întrerupere în anii 1940-1945, muzeul a funcționat în clădirea Cazino din Parcul public al orașului. Aici a fost inaugurată oficial, la 17 iulie 1937, în prezența Regelui Carol al II-lea, cea de a treia expoziție permanentă, cuprinzând aceleași sectoare tematice prezentate în expoziția din 1928.
Între 1940 și 1945 muzeul s-a aflat în refugiu la Sibiu. Aici, la inițiativa lui Romulus Vuia, au fost puse bazele unui nou muzeu etnografic în aer liber. După revenirea Muzeului Etnografic al Transilvaniei la Cluj, în iulie 1945, Sibiului i-a rămas moștenire acest nucleu expozițional care s-a dezvoltat, în timp, până la actualul Muzeu al Civilizației Tradiționale.
În anul 1957, Muzeului Etnografic la Transilvaniei i-a fost atribuit actualul său sediu, clădirea istorică „Reduta” de pe strada Memorandumului nr. 21, iar începând cu anul 1958 au început lucrările de restaurare a clădirii. Muzeul funcționează în această clădire până astăzi, transformându-se astfel într-unul dintre cele mai importante repere de pe harta culturală a României.
Instituţia are două secţii: cea pavilionară, găzduită în Palatul Reduta şi cea în aer liber (Parcul Etnografic Naţional Romulus Vuia), situată în tradiţionalul spaţiu de recreare clujean din pădurea Hoia.
Conservarea şi restaurarea patrimoniului imobil şi mobil din componenţa celor două secţii este asigurată de compartimentul Conservare-Restaurare, care include şi un Atelier de icoane, implicat în acţiuni de pedagogie muzeală şi de organizare a unor manifestări expoziţionale.
Colecții
Fototeca
Fototeca instituţiei numără 45.387 de imagini, primele fiind realizate în 1922, anul înfiinţării ei, de către Romulus Vuia. Cu puţine excepţii, ea conţine imagini pe suport de hârtie ale negativelor din Arhiva de negative şi diapozitive, restul imaginilor provenind din exterior.
Fotografiile sunt realizate cu ocazia cercetărilor de teren efectuate în zone etnografice marcante din Transilvania sau imortalizează diferite evenimente importante din viaţa instituţiei.
Arhiva de negative și diapozitive
În arhiva de negative şi diapozitive se păstrează 46.185 negative şi un număr de 10.005 diapozitive, printre care şi plăci autochrom.
O parte considerabilă a acestora a fost realizată pe sticlă, în perioada „clasică” a fotografierii etnografice, premergătoare anilor 1950, iar alta cuprinde imagini pe celuloid.
Imaginile surprind, astfel, atât elemente culturale dispărute ale satului tradiţional transilvănean, cât şi transformările sale culturale, intervenite în perioada postbelică.
Din anul 2000, clişeele au devenit parte a patrimoniului muzeal, iar din 2007 s-a demarat digitizarea negativelor din colecţii, cu scopul de a proteja clişeele şi de a facilita accesul specialiştilor şi al publicului larg la aceste imagini.
Având ca scop accelerarea lucrărilor de digitizare şi optimizarea conservării şi depozitării negativelor, în anii 2012 şi 2013 instituţia a aplicat şi a derulat/derulează două proiecte finanţate de către Administraţia Fondului Cultural Naţional, ”Patrimoniul imagistic” şi ”Salvgardarea patrimoniului imagistic”.
Videotecă
Proiectele derulate în ultimul deceniu în cadrul instituţiei au oferit specialiştilor oportunitatea de a realiza înregistrări video etnografice şi de a documenta principalele evenimente culturale organizate în cadrul muzeului.
În acelaşi timp, colecţia video este completată permanent cu filme realizate de către profesionişti şi amatori din exterior, având ca temă meşteşugurile, sărbătorile de peste an şi din ciclul vieţii, sărbătorile comunitare contemporane.
Arhiva documentară
Bazele arhivei documentare au fost puse de către Romulus Vuia, cu cele 350 de caiete conţinând răspunsuri la chestionarul „Obiceiuri de Crăciun şi Anul Nou”, iniţiat de către Muzeului Etnografic al Ardealului şi cu cele 30 de lucrări de seminar redactate de către studenţii care au participat la cursurile de etnografie şi folclor susţinute de Romulus Vuia în perioada 1926-1947.
Valoarea documentară deosebită a acestui fond impune digitizarea şi publicarea sa, proiect pe care colectivul muzeului şi l-a propus pentru următoarea perioadă.
Arhiva este completată continuu, prin contribuţia specialiştilor din cadrul instituţiei.
Artefacte
Colecţiile Muzeului Etnografic al Transilvaniei cuprind 41.542 de artefacte originale, provenite din cercetări de teren, din cumpărarea, acceptarea sau contopirea unor colecţii şi din achiziţii efectuate la sediu.
Databile în perioada secolelor XVII–XX, majoritatea artefactelor provine din mediul rural transilvănean, respectiv din ambianţa culturală a principalelor etnii din Transilvania: români, maghiari, saşi, romi. Muzeul deţine însă şi piese din celelalte provincii româneşti, precum şi piese din afara graniţelor ţării.
Biblioteca
Biblioteca instituţiei, cu circuit intern, numără peste 14.000 volume şi periodice de specialitate. Cu aprobarea conducerii, se acceptă consultarea pe loc a acestora de către persoane interesate din exterior.
Contact
- Muzeul Etnografic al Transilvaniei
- http://www.muzeul-etnografic.ro
- contact@muzeul-etnografic.ro
- voice+4 0264 592 344
- cell+4 0371 113 733
- strada Memorandumului, numărul 21, 400114, Cluj-Napoca, județul Cluj
- Download vCard