Unde este reforma?
- Data publicării
- Comentarii
- 0
- Trackbacks
- 0
S-a spus obositor de mult că nouă lege a educaţiei realizează reforma învăţământului românesc într-o manieră pe care nici o guvernare nu a făcut-o.
A fost motivul fundamental cu care s-a justificat procedura de aprobare a legii, împotriva şi fără acordul celor cărora era adresată, graba cu care s-a trecut peste o reală dezbatere printre cei avizaţi, care lucrează în învăţământ, peste beneficiarii operei educaţiei şi peste o dezbatere normală în parlament. Am trecut peste numeroasele clamări ale ministrului şi ale reprezentanţilor puterii, care au transformat acest elaborat într-un veritabil miracol, lăudat că va schimba total faţa învăţământului românesc. Am citit cu răbdare şi nerăbdare, acesta este cuvântul potrivit, stufoasa lege în capitolul destinat învăţământului superior. Spun nerăbdare pentru că s-a publicat târziu după promulgarea ei de preşedintele ţării şi a fost aşteptată de toţi cei interesaţi după osanalele ce i-au fost aduse.
Prima impresie care am desprins-o este că mult clamata reformă nu există. Nu există nici o viziune reformatoare, nici articole cu un asemenea caracter. Este un exemplu de cum nu trebuie redactată o lege, elaboratul respectiv fiind un amestec de enunţuri generale, confuze şi contradictorii, într-o redactare aproximativă, lingvistic şi ortografic, care pune unele probleme, dar nu rezolvă nimic. Întâlnim articole care se contrazic peste numai câteva pagini, care lasă posibilităţi de interpretare dintre cele mai diverse, încât fiecare înţelege din această lege ce doreşte sau ce vrea să dorească. Nu mai vorbesc că multe dintre acestea au fost formulate şi rezolvate cu mulţi ani înainte şi că prea puţine sunt noutăţi. Acestea nu au în vedere progresul învăţământului şi al cercetării, al calităţii actului de educaţie cu care a încercat să se legitimeze în sfera opiniei publice. Sunt vehiculate intenţii, dar nu rezolvă nimic din aspectele fundamentale ale învăţământului superior. Modifică doar forma de alegere a structurilor şi funcţiilor academice, se pare că a fost principala preocupare, dar lasă neorganizate programele de studii la nivel licenţă, master şi doctor sau cercetarea ştiinţifică. Şi ceea ce părea nou, dubla specializare la nivel licenţă, programele de joint-master sau master internaţional nu au rezolvată finalizarea studiilor prin acte de studii la nivelul exigenţelor europene. România nu poate finaliza proiectele de cooperare cu partenerii internaţionali în domeniul universitar, pentru că legea nu prevedere nimic în privinţa diplomelor în cotutelă, a dublei diplome…
Mai mult, este desfiinţat doctoratul la fără frecvenţă, limitând mult accesul la studiile doctorale ale celor care nu au avut posibilitatea să o facă. Masteratul este pompos clasificat în vocaţional, ştiinţific sau didactic, dar nimic nu se spune despre misiunea şi finalitatea acestuia, despre legătura cu doctoratul. Prevederile privind finanţarea programelor de studii la diferite forme de învăţământ sau cicluri sunt evazive sau confuze.
Ca măsură de prevedere s-a afirmat că legea asigură un cadru pentru schimbarea în învăţământ, dar prevederile ei foarte generale sau numai enunţuri reclamă alte reglementări complementare, ce presupun un efort mult mai mare decât cel depus la asumarea actualei legi. Pentru că aceasta nu soluţionează nimic, reia tot ceea ce a fost bun în prevederile anterioare, nu inovează nimic în conţinut, mimează schimbarea în formă, lăsând pe cei care lucrează în învăţământul superior într-o ceaţă care va costa România şi universităţile româneşti mult timp de aici înainte. Aşa cum mărturisea un matematician, este o culegere de probleme fără soluţii şi fără rezolvări.
Declarația prorectorului Universității Babes Bolyai Cluj-Napoca, prof. univ. dr. Nicolae BOCȘAN, privind reforma învățământului românesc.