Nigel Kennedy Quintet

Totul a început de la George Enescu apoi Yehudi Menuhin și în final Nigel Kennedy, o moștenire pe vioară.

Sâmbătă, 31 martie 2012, prin intermediul Diesel Events a venit și rândul clujenilor și nu numai, să îi poată asculta pe cei care fac parte din Nigel Kennedy Quintet adică: Piotr Wylezol – pian, Adam Kowalewski – contrabas, Tomasz Grzegorski – saxofon, Krzysztof Dziedzic – percuție și bineînțeles Nigel Kennedy – vioară clasică și electrică.

Un public puțin întârziat și nerăbdător, foarte matur de altfel, presărat ici colo cu personaje mondene ale showbiz-ului românesc. Concertul s-a desfășurat cu sala plină, biletele fiind epuizate.

Spectacolul a început printr-un omagiu adus lui Menuhin și Enescu printr-o interpretare a unei melodii de Bach. Pe parcurs a mai interpretat tot de Bach ”Solo Violin” care s-a transformat într-un jazz în toată regula cu ajutorul colegilor săi. Au fost și compoziții de ale lui printre care “Fallen Forests” închinată și ea pădurilor tăiate din Brazilia, un plânset devenit răzbunare. La final când publicul nu s-a putut hotărî dacă vrea o melodie “low” sau “loud”, Nigel ni le-a oferit pe amândouă, cel “low” fiind cântecul lui preferat irlandez, care în opinia mea exprimă foarte multă tristețe ca apoi să treacă din nou cu ajutorul colegilor săi la cel “loud” un cântec scoțian plin de viață. Și pentru că aplauzele nu au contenit, Nigel ne-a demonstrat că timpul chiar nu trebuie să fie o limită și ne-a oferit cel de al treilea bis melodia “After the rain” în blue note.

Totul a durat două ore cu o pauză de douăzeci de minute, pauză în care s-a putut servi de la cele patru baruri amenajate în foaier și balcon vin și răcoritoare, un prilej pentru public de a interacționa și până la urmă de a se admira sau nu reciproc.

Cu prilejul acestui spectacol am aflat că numele preferat al artistului este Johanna (Ioana) deşi până la sfârșit a mai găsit în public vreo două nume preferate. Kennedy și-a demostrat cu brio și talentul său de entertainer făcând foarte multe glume, mai ales pe seama traducătoarei și a colegilor săi de trupă. Nonconformismul său a fost dovedit atât prin muzică, limbaj, cât și prin ținuta abordată, el nesfiindu-se să poarte cu mândrie tricoul echipei de fotbal favorite, Aston Villa. La un moment dat el a plecat să cânte și prin public, spre încântarea doamnelor.

Da, Nigel Kennedy Quintet reprezintă o trupă în care comunicarea se face din priviri și în care fiecare membru al trupei se completează reciproc, fără greșeli, în care se creează o muzică cu adevărat ireală.

Personal, pe parcursul concertului am fost transpusă într-o stare de beatitudine și chiar nu știu când au trecut așa repede cele aproape trei ore, tot ce știu e că nu am mai vrut să plec acasă iar când inevitabilul s-a produs și concertul a luat sfârșit aveam doar acorduri de jazz în minte.