Dosar de… alegător

O televiziune națională are un tip tânăr care se pare că vrea să se pună rău cu toate partidele iar postul respectiv să piardă rând pe rând toate contractele de publicitate. Rubrica cu audiența cea mai mare prezintă fața adevarată a celor care se înghesuie, cheltuind sume imense, să-i reprezinte pe români. Astfel, după ce avem un președinte al României, dar nu al românilor, vom avea și un Parlament al lor, al celor aleși, dar nu și al celor care i-au ales.

Astăzi, 9 Noiembrie 2012, când românii care au sarbătorit Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril caută zeama de varză să se dreagă, au înca un motiv care să le sporească starea de greață – a început campania electorală.

Bietul român, ajuns să-și vadă țara pe primul loc doar la nivelul de sărăcie, se trage lângă caloriferul rece și trist cade pe gânduri și se gândește cum o scoate la capăt și iarna aceasta. Dacă cei de la un canal de televiziune vor să facă un serial despre tehinici de supraviețuire a unei nații, nu trebuie să apeleze la nici un trucaj pentru că pot avea totul live și gratuit venind în Grădina Maicii Domnului și cu siguranță vor vedea minuni dar nu la moaște sau icoane ci la oameni vii. Cei care lucrează în străinatate și mai vin în țară își fac cruce cum poate trăi un om cu venitul de aici și cu prețurile ca afară.

În urmă cu patru ani, unul promitea câte 20.000 de euro pentru fiecare român care se va întoarce în țară, încât îmi venea să plec și eu cu toata familia ca să am de unde mă întoarce. M-a ținut pe loc faptul că mi se promitea că până în 2012 salariul meu va fi de 800 de euro pe luna iar mamei o pensie de 450 de euro. Astăzi mai cred că a fost o greșeală de exprimare, pentru că eu am 800 de lei iar mama 450 de lei. Deci oamenii și-au ținut promisiunile, numai noi suntem chiori și răuvoitori și ne legam de amănunte din acestea.

În piesa de teatru Sinucigașul, un personaj spune că în socialism nu vor mai fi oamneni ci mase. Iată de ce nu m-am putut ține de titlu să vorbesc despre un alegător – pentru simplu fapt că acesta nu există în mintea și planurile viitorilor politicieni, ci doar mase.

Mase de mase… și nu mai suntem în socialism… dar în ce suntem?